Clasa a 8-a.

Salut, oameni! Ce mai faceti? :>

Am simtit nevoia sa scriu un post, si de data aceasta l-am ales.. spontan. Martie, fericire, primavara, libertate... Cati dintre noi nu si-ar dori-o pe aceasta din urma? Scoala devine din ce in ce mai grea. Suntem a opta, majoritatea, ne chinuim sa intram la licee bune. Cred. ;d Incercam sa ne formam stilul, dorim sa ne afirmam, sa fim cunoscuti, sa fim populari, sa ascultam cea mai tare muzica, sa avem cele mai tari haine. Pentru ca suntem a opta.. Suntem doritori de senzatii tari. Cate lucruri nu le-am facut desi nu aveam voie? Cati nu s-au schimbat de la inceputul clasei a opta pana acuma? Example : myself. [ca doar e bloggul meu, ce naibaaaa.] La inceputul clasei a opta, am chiulit, am injurat, am fost nesimtita, rea, copil prost, nu invatam, nu-mi faceam temele, nu ma interesa de scoala si de teste, nu-mi pasa de cei din jur, nu dadeam de la mine nimica, nu aveam nici-o treaba.. Am chiulit de la toate orele de biologie din primul semestru... Nu era bine. Adunasem cam 40 de absente, care acuma sunt toate motivate, dar le-am avut. Asta e cel mai rau. Ca eu chiar le-am avut. Si acuma? Nu mai chiulesc, nu mai plec cand nu trebuie, imi pasa mai mult, invat mai mult, ma chinui sa-mi fac temele.. I've changed. Dar inca mai sunt probleme. Si nu sunt doar eu. Perioada de rebeliune i-a lovit pe toti.. Putine persoane pe care le cunosc si sunt de varsta mea se mai tin inca pe picioare. Si nu se clatina, ca la betie..

Plus de asta, ce stim noi despre liceu? Ce ne-au zis altii? ppffft... Fiecare vede liceul din proprie perspectiva. Unii o vad ca pe o alta scoala. Altii ca pe un nou inceput. Altii ca pe cel mai mare cacat posibil. Si ce conteaza? Fiecare stie un singur lucru - ca e imposibil sa ii ia pe toti cu el. Atunci nu mai conteaza nici ce e liceul, nici la care te duci. conteaza doar faptul ca te desparti de... familie. De cea pe care probabil ai avut-o din clasa I. Sau poate din a cincea. Sau din a saptea. Eu asa am fost. Trei scoli, si doar la a treia, in care am intrat in clasa a 7-a, mi-am gasit trei prieteni adevarati. Trei prieteni la care n-as renunta niciodata. Si ca sa fiu FOARTE specifica, acestia sunt ana[alias blonda] , adriana[alias chiți sau adri] si andu[alias momo]. Din fosta mea clasa, mai sunt prietena foarte buna cu bogdan[bobo][te iubesc maaaa!!][hehheee!], marian si iuli... Atat. Indiferent pe cine ranesc cu asta, asta e adevarul. Restul sunt cunostinte.. prietenii care s-au bazat pe nimic, fostele mele prietene sunt ceea ce eu n-as fi niciodata, si desi inca mi-e dor de locul ala, de scoala mea, scoala in care am petrecut 5 ani... deseori ma simt norocoasa ca am intrat in scoala asta, in clasa asta. Da, nu e cine stie ce clasa. Dar aicea respectul inca mai exista, sunt copii extrem de destepti si cu care poti sa vorbesti. NU intentionez ca jignesc pe nimeni. Imi pare foarte rau daca din greseala fac asta. eu NU vreau sa zic ca sunteti prosti. NU sunteti. Dar traiti in alt mediu... in care eu nu as mai putea. Ma rog..

Mi-as dori sa fie clasa a 5-a din nou. Fericirea ca am intrat in gimnaziu, mandria ca am ajuns asa de departe, de parca as fi castigat respect la nivel mondial.. Descoperirea injuraturilor "serioase" si fericirea faptului ca acuma pot sa merg pe strada si, trecand pe langa "boracei" de a 4-a, sa pot sa zic "haha, fraierilor, eu sunt a cinceaa. sac sac!" . As vrea de multe ori sa dau timpul inapoi, pentru ca anumite lucruri le-as schimba, iar unele lucruri pe care le-am schimbat le-as lasa cum erau. Copilaria, nu? Evident, lucrul pe care cam toti l-am pierdut cu totii prea devreme. Iarba, fumatori, sex, droguri, bautura... Hai sa fim seriosi. 12-15 ani, si deja stim majoritatea ce e ala joint, ce e aia crack, ce sunt shoturile... " I had a dream last night... It was with GOD... And he said, we will no longer spell the word GOD, G-O-D!"But how are we gonna spell it..? and he said give me a D.. give me an R... give me an U... give me a G... give me an S... and how does that spell? DRUGS!!!" - Marylin Manson, care desi drogat, junkie, cu sticla la gura in fiecare zi, stie ce zice.
Cat de bine ma simteam cand mergeam pe strada cu "mama" si vedeam alti copii jerpeliti, care stergeau parbrize in intersectii, cu hainele rupte pe trei sferturi, parul murdar, mainile jegarite, ochii spalaciti.. Cat de fericita eram ca EU am casa, ca EU am tot ce trebuie, ca EU mananc in fiecare zi ce vreau.. Si cand mi se zicea ca ei nu au casa, ca ei nu se duc la parinti iubitori, ei se duc la oameni care ii bat, care ii considera unelte.. Cand mi se zicea asta, ma durea fix in cur. Si nici macar acolo. Ce-mi pasa mie? Doar n-o sa ajung niciodata asa, nu? Si totusi, cu fiecare zi, cand te uiti la aceeasi copii de pe strada, cand ii vezi la fel de jerpeliti, la fel de batuti de soarta, acuma ce gandesti? "Bine ca nu sunt eu aceea, doamne, multumesc, bine ca nu eu am ajuns asa." Pentru ca acum realizezi. Pentru ca acum vezi ce viata de cacat au ei, ce lume tampita i-a adus pe ei la viata...
Si acuma? Clasa a 8-a, cei mai tari dintre cei mai tari, crema cremelor... Pe naiba. Suntem la fel de copii ca unul din clasa a 5-a. Pentru ca TOTI, fara exceptie, indiferent daca o recunosc pe fata sau si-o spun numai lor insasi.. toti vrem din nou trecutul. Pentru ca am schimba ceva, sau doar pentru ca ne-a placut o perioada, sau pentru ca era mai usor atunci. Deseori ma intreb unde a trecut atat timp. Parca si-acum imi amintesc prima zi din clasa a I-a, ce mica si entuziasmata eram! Dar acuma se sfarseste... se duce. Doua luni si generala s-a terminat. S-a dus!! Si cati dintre noi nu sunt acuma tari, din titan, cati dintre noi nu zic "mamaaa, si ce? eu chiar nu simt nici-o tristete ca se termina! Eu nu am nici-o problema!" Stati sa vedeti voi la sfarsit... O sa va curga lacrimile de n-o sa le mai puteti opri. Desi nu chiar la toti. Si nu neaparat lacrimi fizice..

Anyways, pentru incheiere, vreau sa spun ca imi cer scuze pentru toate parerile proaste pe care poate sa le creeze, imi pare rau daca am jignit pe cineva.. :)

Astept comentarii legate de acest subiect. Multumesc.

Șoarece.