Sunday, 14 March 2010

Pitipoance.

Pentru ca tot am fost rugata sa postez [ stiu ca ma iubiti, dar nu stau full time pe blog. hehe] , si pentru ca acum jumate de ora ma uitam pe un site, despre care o sa si povestesc, am decis ca subiectul acestui post sa fie nelipsitele toape roz de pe strazi.
Inainte de toate, o reteta de evitare. Daca cumva vedeti pe strada un asemenea specimen [nu va ingrijorati, pot fi observate de la mare distanta, pudra de trei cm grosime, pasta roz data pe/pe langa organele numite buze si accesoriile care le trag in jos nefiind usor de ratat], incercati sa faceti "blend" cu imprejurimile. N-ati vrea sa luati doamne, cine stie ce boala transmisa prin aer. Deci, cum spuneam, incercati sa va confundati cu peisajul. Alegeti un stalp... un cos de gunoi, poate chiar un copac, daca sunteti foarte experimentati. Daca suntenti in camp deschis.... imi pare rau. Nimic nu va mai poate salva. Doar... tineti privirea in jos si grabiti pasul. Poate aveti noroc. Dar de obicei nu. [ nu va ingrijorati, nu incerc sa va descurajez ]. Cand se vor apropia de voi, probabil inainte cu vreo 15 metri veti simti un iz ciudat. Peste doua secunde va veti da seama, printre accese de tuse, ca este parfum, bineinteles ciudat amestecat cu trei ingrediente principale - transpiratie, prostie si putin sex. [credeti-ma, e la moda sa mirosi a sex. nu ma intrebati de ce.] Cu cat vin mai aproape, amenintator, veti vedea ca unghiile [ mai bine zis ghearele ] au cativa metri lungime, [ in interiorul speciei lor exista un concurs, care dintre ele are ghearele mai lungi si mai fosforecente ] si sunt foarte colorate. Din cate stiu eu, animalele viu colorate sunt otravitoare, asa ca feriti-va de atingerea mortii!! In anticipatul moment cand vor trece pe langa voi, veti observa alte doua lucruri importante, legate de ciudateniile naturii. [ va spun eu, aceste animale nu au nevoie sa se catere in copaci, sau sa mearga la sala, e de ajuns ce au ]. Poseta [ alias impletitura de frunze ] cantareste cam zece kg, desi nu pare, fiind foarte mica. Daca insa o deschideti, probabil ca veti gasi si bagajul de anul trecut pe care l-au avut la mare [fataaa!!] + toate trusele de machiaj posibile si imposibile. Pe langa acest accesoriu dragut, mai sunt si cele puse [ legate cu sfoara ] pe corpul femelei. Covrigii [ ca la mama acasa ] legai strans cu banda adeziva de urechi, au diametrul fundului unui babuin-de-munte , bratarile [ cadourile de la urangutanul-sef, de asemenea denumite burlane ] ajung pana la umar, si daca se poate, lanturile [ talangile ] ajung pana la organul genital. [ care, sa ramana intre noi, e de obicei doar pe jumatate acoperit, femelele considerand ca e o mare cinste sa-ti atarne partile intime pe afara, impreuna cu padurea amazoniana ce vine la pachet. ] Asa! In momentul acesta, specimenul a trecut de tine. Respira usurat, esenta de animal in calduri va trece abea dupa vreo 20 de metri, dar macar ai scapat. Insa! Atentie! Nu te uita in spate, s-ar putea sa o ia drept semn de imperechere, si crede-ma, nu ai vrea asta.
Acuma, as vrea sa va prezint locul unde este cel mai bine si cel mai frumos sa le vizionezi pe pitipoance - "Sunt pitipoanca, deci exist... si stiu ca ma invidiati!!" . Ma inchin in fata femeii care are atata umor si atata critica incat sa reuseasca sa le ia peste picior. Bravo, bravissimo!
Editia de fata a fost creata de Șoarece. Ea are o singura dedicatie pentru toate cele care sunt deja pitipoance, sau sunt pe cale de devenire [ pentru cele care s-au intors la suprafata in viata, se poate sa ma exista o sansa ] : gasiti-va o oglinda, fetelor! sau mai bine, mergeti pe strada, asa , ca de obicei, si intrebati lumea ce cred despre cum aratati! daca vi se spune ca aratati bine, nu fiti bucuroasa, probabil ca saracul om minte, de frica. nu sunteti la cautare! [ decat in cocaland, despre care o sa scriu in alt post, altcandva ]. duceti-va la masculii din propria specie, nu mai corupeti si oamenii normali!

Multumesc. Comentati cu ce credeti.

1 comment:

  1. Dude, mie site-ul ăla cu piţipoance mi se pare o prostie. Într-adevăr, le zice bine tipa, da' coaie, cu cât le dai mai multă importanţă ţoapelor, cu atât mai mare e satisfacţia lor! Eu le-aş şterge şi Hi5-ul, şi Facebook-ul, şi Twitter-ul, le-aş virusa calculatoarele şi le-aş strica aparatele foto şi telefoanele, după care le-aş pune pungi pe feţe. Coaie, îmi ajunge că văd fâţele astea pe stradă, nu am nevoie de încă un site cu fel şi fel de stricate [în ciuda faptului că sunt luate peste picior]. Eu mă oripilez numai gândindu-mă la ele, ce să mai zic de văzut. Aşa că, bună idee, proastă aplicare a ei cu site-ul. Sincer, aş râde, dar e de plâns. După ce că avem aşa specimene în ţară, în loc să le exilăm sau să le executăm, noi ne lăudăm cu ele pe tot internetul. "Hey, lume, aţi mai văzut aşa specimene? Uitaţi, că le avem noi aici, în Rumeinia!" Nici nu mă mir că nu mai vin străinii aici decât când e rost de făcut bani [prin furt sau păcăleală d-aia jegoasă] sau de curve. Aşadar, părerea mea e că ar trebui să primească lovituri în cap cu ceva de greutatea propriei genţi, că poate le iese neuronu' din stand-by. Asta şi execuţia ar fi cam singurele soluţii. Altfel, ne putem numi "o cauză pierdută".

    ReplyDelete